Friptură de căprioară la tava

Pentru această friptură de căprioară (dintr-o pulpă de căprioară) m-am inspirat dintr-o carte veche, foarte veche, găsită la socrii mei, carte pe care nu ştiu cum o cheamă şi nici cine a scris-o, pentru că eu am descoperit-o fără de coperţi şi cu nişte pagini lipsă. Oricum, conţine strict reţete pentru pregătirea vânatului şi, judecând după cum mi-a reuşit mie această friptură din căprioară, aş zice ca e o carte cu reţete foarte bune.

Ingrediente:

1 pulpă de căprioară – aproximativ 2-3 kilograme de carne, a mea a fost chiar mai mică (sau muşchii spatelui, şi aceia sunt potriviţi pentru friptură)

pentru marinată:
2 cepe tăiate peştişori
1 ţelină mică (o bucată de ţelină)
4-5 boabe de ienibahar
3 foi de dafin
1 ramură de rozmarin
1 rămurică de cimbru
1 lingură rasă de boabe de piper
1 linguriţă rasă de piper măcinat
sare grunjoasă
1 pahar (150 de mililitri) de vin roşu sec
apă rece cat e nevoie

pentru pregătirea fripturii:
100 de grame de slănină afumată
3 căţei mari de usturoi
1 ceapă
2 morcovi
1 ţelină mică (1 felie dintr-o ţelină mai mare)
2 foi de dafin
3 ramuri de cimbru
1 fir de rozmarin
3-4 linguri de ulei de măsline extravirgin
puţină apă caldă
sare, piper

pentru sosul fripturii:
legumele şi sosul alături de care s-a fript carnea
2 linguri de sos worchester
1/2 de pahar de vin roşu sec
1 căţel de usturoi zdrobit fin
1 lingură de jeleu de fructe (gem fin, fără bucăţi de pulpă) la alegere: caise, piersici, măceşe etc.
sare şi piper după gust

Preparare:
Pentru început, să vă prezint pulpa de căprioară, pe fundal se vede şi cartea cu pricina.

Carnea se curăţă cu grijă de toate pieliţele, cu un cuţit foarte bine ascuţit. La friptură se foloseşte doar partea superioară a pulpei, cea inferioară este potrivită pentru alt fel de preparate (tocăniţă, papricaş etc.). Se aşează carnea astfel pregătită într-un castron încăpător în care se pun şi cepele tăiate peştişori, ţelină tăiată julien, se presară 2 linguriţe de sare, piperul măcinat, se adaugă ienibaharul şi piperul boabe, rozmarinul, dafinul şi cimbrul.

Se toarnă vinul roşu deasupra cărnii.

Se completează cu atâta apă rece cât să fie acoperită carnea şi se lasă castronul într-un loc răcoros (în frigider, preferabil) pentru cel puţin 24 de ore, timp în care carnea se învârteşte în marinată de câteva ori.

Marinarea are scopul de a frăgezi carnea de vânat şi de a-i da un gust mai plăcut.
A doua zi, carnea se scoate din marinată (marinata se aruncă) şi se scurge bine, apoi se poate pregăti. Eu am preferat să o şi dezosez (nu e obligatoriu). Carnea va avea o culoare mai închisă, colorându-se de la vin, însă acesta nu este un defect pentru carnea de vânat.

Slănina se taie în bastonaşe lungi de 2 cm şi groase de maximum 0,5 cm. La fel se taie şi căţeii de usturoi, în fâşii longitudinale. Cu un cuţitaş, carnea se înţeapa din loc în loc şi se împănează cu slănina şi usturoiul, apoi se sărează şi piperează.

Pentru un aspect mai frumos al fripturii, am legat carnea cu sfoara de bucatarie (opţional).

Într-o tava destul de adâncă, am aşezat ceapa, ţelina şi morcovii, toate tăiate în bucăţi mari. Deasupra am pus carnea pregătită pentru friptură, am adăugat 2 foi de dafin, rozmarinul şi cimbrul. In tava am turnat aproximativ 150 de ml. de apă caldă iar deasupra cărnii cele 3 linguri de ulei de măsline extravirgin.

Se acoperă cu grijă tava cu folie de aluminiu şi se coace în cuptorul preîncins la 190 de grade Celsius, aproximativ 2 ore. La jumătatea timpului de preparare, friptura trebuie întoarsă pe partea cealaltă, apoi se acoperă la loc şi se dă în continuare la cuptor, până când furculiţa intră cu uşurinţă în carne.

Când friptura este gata, se scoate din tava şi se aşează pe un fund de lemn, acoperită cu folie de aluminiu.
Se scot din tava ramurile de cimbru, dafinul şi rozmarinul şi se pasează legumele în lichidul rezultat. Se adaugă gemul, sosul worchester şi vinul roşu, se amestecă bine apoi se potriveşte gustul de sare şi piper. De preferinţă, sosul se strecoară în sosieră şi se păstrează cald.
Friptura se desface din legături (daca a fost legată) şi se feliază. Se serveşte cu garnitură ca şi: cartofi copţi, găluşte de cartofi sau de făină, paste mai groase, orez fiert etc., alături de sos. Eu am acompaniat această friptură, care a fost deosebit de fragedă şi delicioasă cu găluşte, sosul fripturii şi un sos de merişoare, zic eu, o completare foarte fericită.

[sp_hr color=”#818181″]

O mulţumim pentru reţetă şi imagini pe Laura Laurenţiu: www.retetecalamama.ro

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.