Denumire ştiinţifică: Salvia officinalis, familia Lamiaceae.
Denumiri populare: salvia comună, salvia de grădină, jale, jaleş, salbie sau şerlai.
Denumiri în alte limbi: Common sage în engleză, Шалфей лекарственный în rusă, Salvia în italiană şi spaniolă, Echter Salbei sau Küchensalbei în germană
Origine: Salvia este nativă din regiunea mediteraneană. Despre această plantă se spunea în antichitate că este sacră, fiind adusă pe pământ chiar de zei. Se crede că romanii au adus-o în Europa din Egipt. Termenul Salvia vine din latinescul salvare – „a salva, a vindeca”. Şi-a întărit reputaţia în Evul Mediu, fiind considerată de catolici soluţie antimalefică.
Prezentare: Salvia este o plantă erbacee perenă. Are frunzele dispuse paralel, ovale, de culoare verde-gri la suprafaţă şi aproape albe pe partea inferioară, cu un aspect lânos datorită numărului mare de perişori. Tufa poate ajunge până la o înălţime de 60cm şi 30-60cm lăţime, formează o bază lemnoasă. La mijlocul verii produce flori mici de culoare albastră sau violet cu nuanţă purpurie, dispuse în cerc, în jurul unei axe comune. Poate înflori abia în al doilea an, în dependenţă de mărime şi loc.
Aromă: Salvia este o plantă puternic aromată. Are un miros delicat, uşor dulceag, dar şi vag piperat. Gustul este astringent, proaspăt, un pic amărui.
Întrebuinţări culinare: În gastronomie, frunzele de salvie sunt folosite, mai ales, în ţările mediteraneene. Italienii consumă unt de salvie cu paste făinoase sau mămăligă. Saltimbocca alla romana nu ar exista fără salvie. Nemţii o pun în cârnaţi, carne tocată, francezii o folosesc la supele vegetale sau la carnea albă, balcanicii condimentează carnea de oaie şi miel cu salvie, iar englezii au o specialitate de caşcaval renumită, facută pe bază de salvie, numită Sage Derby. Salvia se foloseşte la aromatizarea diverselor băuturi (vermut, oţet). Din ea se face, de asemenea, un ceai bun. Frunzele puse în ulei de măsline încins, devin crocante în mai puţin de 10 secunde şi se folosesc la salate, gustări sau la ornare. Salvia se potriveşte şi pentru roşii, cartofi sau crudităţi. Este indicată folosirea frunzelor proaspete. Acestea se adaugă atunci când mâncarea este aproape gata, sau chiar gata, fiindca altfel procesul de gătire va diminua aproape în totalitate aroma. Salvia se potriveşte cu suratele ei mediteraneene: rozmarinul, cimbru, oregano, pătrunjelul şi dafinul.
Întrebuinţări medicinale: „Cine are salvie în grădină nu lasă bătrâneţea să se apropie” – spune un proverb chinezesc. Medicii antici greci şi romani elogiau şi ei salvia, considerând-o regină a ierburilor tămăduitoare. Salvia este recomandată pentru stimularea memoriei, fiind excelentă pentru copii. Uleiul acestei plante se foloseşte în medicaţia persoanelor care suferă de Alzheimer. Un consum mai ridicat de salvie este recomandat persoanelor cu afecţiuni inflamatorii, printre care artrită, astm sau ateroscleroză. Salvia manifestă proprietăţi antiseptice şi este de ajutor în tratarea infecţiilor microbiene la nivelul pielii, stomacului, intestinelor, nasului, gâtului, ochilor sau organelor genitale. Este folosită şi pentru videcarea rănilor şi inciziilor chirurgicale. Frunzele şi seminţele au calităţi antioxidante care previn degradarea celulelor şi formarea tumorilor canceroase. Salvia este utilă şi în procesul de digestie, previne aciditate şi ajută la metabolizarea grăsimilor şi proteinelor. Datorită conţinutului important de vitamina A şi calciu, contribuie la creşterea şi dezvoltarea corespunzătoare a dinţilor, oaselor şi pielii. Dinţii frecaţi cu frunze de salvie devin albi şi strălucitori. Stimulează absorbţia fierului în organism. Tratează şi muşcăturile de ţânţari şi alergiile. Salvia ajuta la reglarea ciclului menstrual, previne transpiraţia excesivă la femeile aflate la menopauză. Ceaiul de salvie este benefic în tratarea febrei, răcelilor şi durerilor de cap.
Contraindicaţii: La persoanele extrem de sensibile salvia poate produce convulsii digestive. Planta este interzisă epilepticilor. Cei ce urmează un tratament al sistemului nervos nu vor administra salvie fără consultaţia medicului, ea conţinând thujone (substanţă psihotropă regăsită şi în absint). Şi diabeticii insulino-dependenţi, în timpul administrării acestei plante, vor supraveghea strict glicemia. Femeile ce alăpteaza nu vor folosi salvie, care este recunoscută pentru efectul său foarte rapid de oprire a lactaţiei.
Alte întrebuinţări: Salvia poate fi folosită ca plantă ornamentală. Specii înrudite sunt utilizate în industria parfumurilor (Salvia clary). Substanţele cicatrizante din salvie sunt folosite de către industria cosmetică în creme şi loţiuni.
Recoltare/întreţinere: În primul an frunzele de salvie se recoltează doar atât cât este momentan nevoie, cele mai bune fiind considerate fie înainte, fie imediat după înflorire. Salvia se simte foarte bine când creşte în ghivece. Preferă o lumină puternică şi directă, un loc cald, deşi nu tolereaza căldura extremă. Are nevoie de sol umed, dar bine drenat, fertilizat primăvara. Planta poate fi înmulţită prin seminţe, butaşi de rădăcină şi transplatare. Seminţele de salvie trebuie sădite cât sunt proaspete, altfel nu se păstrează bine. Viabilitatea seminţelor în general este scăzută. La fiecare 3-4 ani salvia trebuie înlocuită, tufa devenind lemnoasă în timp. Are nevoie de toaletare frecventă. Puţini dăunători îi creează probleme.
Păstrare/Conservare: Frunzele proaspete de salvie pot fi depozitate o vreme la frigider departe de umezeală. De asemenea pot fi uscate, dar îşi pierd din aromă.
